Ploua incet si, mi-e greu...
Sa-ti spun in sfarsit,ca...eu,
Nu mi-am revenit niciodata de cand
Ai plecat mai repede ca un gand...
Din fata televizorului meu.
Acum imi zbier dezamagirea
Ayyyyy.....ce cruda-i asteptarea!!!
De ce traim,pentru ca apoi sa murim?
Ochii tai au pus capat linistii mele.
Cam tarziu,dar plec spre usa casei tale,
Imi deschizi,si razi in tine.
Stii,bineinteles-ca m-ai invins
Dar ai dreptate.Ma predau in tine fara regrete.
Aluneci incet spre bratele mele,
Eu ma cuibaresc in caldura vocii tale,
Ma strangi mai tare...tot mai tare...
Eu tac...si mor ca un erou in bratele tale.
duminică, 30 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu